Articole

Expediţia de recartare a peşterii Gura Dobrogei

Dragoş Ş. MĂNTOIU

Cu toţii putem fi de acord că era marilor descoperiri geografice a apus de mult, dar lucrurile se schimbă când vorbim de expediţii speologice. Din păcate în cadrul Facultăţii de Geografie din Bucureşti nu mai există domenii de interes care să includă această ştiinţă, iar cei care realizează astfel de expediţii în România nu sunt întotdeauna interesaţi de aspectele ştiinţifice. Utilizând cunoştinţele dobândite în cadrul facultăţii am format un mic grup de cercetători care încearcă să aducă mai multă obiectivitate studiilor de speologie, iar prima noastră ţintă a fost recartarea unei cavităţi subterane de mare importanţă ştiinţifică (peştera Gura Dobrogei), precum şi realizarea unei baze de date complexe care cuprinde elemente carstologice, biospeologice, geologice, paleontologice, arheologice şi microclimatologice.

Peştera Gura Dobrogei se află în Dobrogea centrală, bazinul Visternei, afluent al râului Casimcea, la o altitudine relativă de 55 m. Aceasta a fost formată prin eroziunea râului în calcare jurasice, puternic fisurate, iar în prezent este o peşteră fosilă cu o lungime totală a galeriilor de aproximativ 500 m. Prezintă trei intrări, dintre care două sub formă de aven şi una sub formă de peşteră.  Reţeaua este compusă din două galerii principale: Galeria cu Ceramică şi Galeria cu Fosile. Peştera este renumită pentru identificarea numeroaselor artefacte aparţinând culturilor neolitice, scitice, greceşti, romane, fosilelor marine de importanţă paleontologică, dar şi pentru prezenţa unei specii foarte rare de lilieci (Rhinolophus mehelyi), din aceste motive, este declarată monument al naturii, iar din punct de vedere speologic este clasată în categoria de maximă importanţă: A (rezervaţie speologică).

Măsurătorile au fost realizate utilizând un teodolit model Theo 020,  telemetru, busolă cu clinometru, rulete, GPS, luxmetru, anemometru şi termohigrometre. Pentru reprezentarea cartografica a elementelor am utilizat metoda clasică de cartografiere prin realizarea unor drumuiri, echeraje şi radieri, dar principalul scop a fost introducerea unor măsurători suplimentare: înălţimile. Echipa a fost alcătuită din 5 geografi români şi un geograf francez: Măntoiu Dragoş Ştefan (master mediu, an I), Mirea Ionuţ Cornel (master mediu, an I), Olariu Bogdan(licenţă mediu, an III), Varariu Gabriela (master mediu, an I), Mihai Alina (master mediu an I) şi Paternoster Quintin Claude (ERASMUS, master planificare teritorială, an I). Scopul detaliat al expediţiei a fost cartografierea tridimensională a cavităţii, însă această decizie a complicat foarte mult efectuarea măsurătorilor. Am pornit prin identificarea coordonatelor intrării principale utilizând GPS-ul şi teodolitul, apoi ne-am împărţit în două echipe. Prima urma să realizeze drumuirile, echerajele şi radierile din punctele principale, iar a doua urma să realizeze drumuirile secundare şi echerajele de detaliu. Tabăra era situată la baza versantului calcaros, în apropierea unui drum judeţean care leagă satul Tîrguşor de satul Gura Dobrogei. Din acest motiv, un membru al echipei rămânea de pază, dar atribuţiile acestuia nu se opreau aici. Avea obligaţia de a aduna lemne şi a pregăti o gustare caldă pentru restul coechipierilor, iar odată la trei ore acesta era schimbat.

După primele două zile ne aflam încă la 10 metri de intrarea principală, fapt ce ne-a pus pe gânduri: vom termina sau nu de cartografiat această cavitate? Am luat decizia să cartăm Galeria cu Ceramică şi să încercăm să o terminăm până ce expiră timpul alocat expediţiei. În cavitate condiţiile erau destul de bune, având în vedere că lipseau porţiuni verticale (cel puţin în galeria aleasă) sau porţiuni active, însă am întâmpinat o altă problemă: nu exista o sursă de apă potabilă în vecinătatea taberei, astfel odată la doua zile, un grup de două, trei persoane mergeau cu rucsacii în spate un drum de 9 km dus-întors până la cel mai apropiat sat pentru realimentare, între timp restul echipei aprofunda partea teoretică, strângea lemne sau pregătea masa. Pe măsură ce zilele treceau, activitatea devenea din ce în ce mai monotonă, dar promisiunea unui model tridimensional realizat utilizând metode SIG şi sticlele de vin şi vodca pentru petrecerea de final păreau din ce în ce mai apetisante. În timpul cartărilor am capturat un liliac pentru măsurători, am dat peste ceramica datând din perioada 1100 î.Hr., iar într-un final, în ziua 5, după 19 ore petrecute în cavitate (am intrat pe lumină şi am ieşit tot pe lumină), pe la 7 dimineaţa am încins petrecerea de final în acorduri false de chitară. Toate bune şi frumoase până când a apărut o nouă provocare: un colaborator al Muzeului de Arheologie din Constanţa aflat într-o ieşire pe teren a intrat în legătură cu noi şi ne-a propus realizarea unei hărţi pentru o peşteră din zonă, mai puţin cunoscută, care nu ar fi văzut picior de cartograf. Având în vedere dimensiunile reduse, doar doi membri ai echipei au rămas o zi în plus pentru cartografierea acesteia, însă galeriile necesită decolmatări pentru a verifica daca mai poate continua sau nu.

Expediţia va fi reluată cel mai probabil la începutul primăverii din pricina temperaturilor reduse, între timp vom interpreta datele obţinute şi vom încerca să realizăm prezentări de popularizare a speologiei ştiinţifice în cadrul facultăţii, iar dacă sunt doritori pentru continuarea expediţiei, aceştia sunt bineveniţi.

Menţionăm că o parte din echipamentul folosit pentru măsurători (GPS, termohigrometre, luxmetru, anemometru) ne-a fost pus la dispoziţie de Asociaţia Studenţilor Geografi, iar prin această cale ţinem să le mulţumim.


Aceasta pagina-ti ofera sansa de a [ne] intreba/comenta.

Trebuie sa te loghezi pentru a posta un comentariu.